FOTO// Vă poftesc în casă nouă: Mama în .IE

Se povestește mai mult despre diminețile târzii intenționate, cu aromă de cafea și stările zen. Viață nouă, euforie și succes. Nu neagă nimeni că exemplele de reușite demonstrează că da, se poate și mai mult pe acest pământ. Ori că fericirea presupune muncă, efort și … noroc.

Ei, iată cu ultimul cuvânt nu prea sunt de acord.

La primul contact cu limba engleză, cu Dublin și cu foarte multă lume nouă în jurul lui, Bogdan a început să plângă, ascunzându-se după genunchiul meu. Eram la un centru de socializare pentru copii unde se cânta în cor „Old McDonald had a farm” când fiul meu de nici 2 ani mi-a spus prima dată: „Mama, gata! Hai la casa mea!”, referindu-se la micul nostru apartament din Chișinău. Deși toți din jur mi-au declarat ferm convinși că pentru copii adaptarea este cea mai ușoară, Bogdan mi-a arătat contrariul. Primele 2 săptămâni a dormit lipit de mine și-mi tot repeta că vrea în Moldova. Din fericire, primele 2 săptămâni au fost și unicele cu această stare, deși îl simt că și acum, peste 6 luni, duce dorul de verișori, bunici și prietenii de acasă. Mi-a luat ceva timp să înțeleg că nu am cum să îi înlocuiesc și că pe umerii mei stă sarcina de a-i găsi un alt cerc de socializare în noua țară. Fără noroc, ci comunicând 🙂

Ori noroc n-am avut nici când mi-am fript cotul în bucătăria restaurantului unde lucram. Citește în continuare „FOTO// Vă poftesc în casă nouă: Mama în .IE”