Valentina, fata cu mâini de aur din Moldova noastră tristă // de Olga Șevciuc

v5Cu Olga am fost în Turcia împreună, participând la un training marca „Youth in Action” în primăvara anului 2010. De atunci încă i-am îndrăgit modul unic de a interacționa cu oamenii, de a transmite energia pozitivă și zâmbetul ei nelipsit. Zilele trecute Olga publicase pe Facebook o fotografie cu o rochie fermecătoare și asta e puțin spus. Un imprimeu fastuos cu motiv național, flori brodate cu mărcele luni în șir pe o rochie albă ca neaua au devenit și mai strălucitoare atunci când am aflat despre drama prin care a trecut autoarea acestei minunății. O cheamă Valentina, are doar 24 de ani fără 2 luni și de doi ani este țintuită la pat în urma unui accident rutier.

Primul gând a fost să îi scriu personal Valentinei, dar nu știu dacă ar fi acceptat să îmi povestească atât de multe despre ea, cunoscându-mă doar de pe Facebook. Așa că i-am propus Olgăi să își spună cuVÂNTUL, știindu-i și capacitățile deosebite de a povesti realitatea.

Vedeți mai jos primul articol din noua rubrică de pe blog „cuVÂNTUL tău”, semnat de Olga Șevciuc:

v6

Era o zi de iunie, cu un soare blând și un aer ușor ca de primăvară. Fereastra de la biroul meu era întredeschisă, iar afară încă se mai auzeau zâmbete de copii și tineri, unii entuziasmați că s-a sfârșit anul școlar, alții veseli că au absolvit cu brio examenele.  Era o după-amiază liniștită, iar sunetul pe care l-am primit de la ruda mea de la un capăt al țărișoarei noastre – Moldova, m-a pus pe gânduri pentru mult timp. Ea m-a rugat la acel moment ca prin organizația în care lucrez să ajutăm o fată cu un cărucior pe rotile care tocmai suferise o intervenție după un accident de mașină. Noi aveam multe solicitări în acel timp și încercam să-i ajutăm pe toți, dar nu întotdeauna era posibil. Dar ceea ce m-a făcut pe mine și colegele mele să facem tot posibilul era apelul tatălui acelei fete.

Un tată al cărui lacrimile nu încetau să-i cadă șiroaie și disperat să roage orice medic, oricare organizație să găsească un acel „ceva” care s-o ajute pe ea – Valentina. Citește în continuare „Valentina, fata cu mâini de aur din Moldova noastră tristă // de Olga Șevciuc”

Și pe mame le dor câteodată. Nu-i așa?

Pe mama mea niciodată nu a durut-o nimic. La spital mergea foarte rar și chiar și atunci pentru că aveam noi, copiii ei, probleme de sănătate. Dacă mă doare pe mine ceva, ea plânge, dar nu să vedem noi. În caz că i-am zărit vreo lacrimă sau o văd tristă, ea zice doar că „nu are dispoziție”, însă ce i se întâmplă în suflet numai ea știe.

Mama mea are grijă de toți. Cămașă călcată pentru tata, mâncare nici caldă, nici rece pentru copii, haine spălate, desert pentru nepoți … Niciodată nu era obosită, chiar de uneori stătea și nopțile să termine curățenia sau să îmi coase mie o fustă pentru 1 septembrie.

valentin valeanu
26 ianuarie 2013. Fotograf: Valentin Văleanu

Aflam de la doctori că are nevoie de intervenții chirurgicale. În urmă cu vreo 17 ani, mama și-a pierdut vederea. Citește în continuare „Și pe mame le dor câteodată. Nu-i așa?”