Sofia Pădădia, te așteptăm cu drag în viața lui Bogdan

4
Ilustrație de Stela Damaschin-Popa

A fost odată (ca niciodată) o perioadă când copiii creșteau cu cărți, foi și creioane. Se lipeau de sobă sau de pieptul mamei și așteptau ca mama să devină prințesă, cocoș, pisică sau vânt în timp ce le citea din cartea lor îndrăgită. Apoi o povesteau, jucau pe roluri.

Îmi aduc aminte cu drag serile când nepoata mea era Gogoașa (o poveste populară rusă), nepotul – Iepurașul, bunica – lupul, cumnatul – ursul, eu – vulpea, sora mea – autorul. Nu doar pentru nepoți era mare bucurie, dar și pentru plicticoșii adulți era o relaxare a creierului.

Așa încerc să îl cresc și eu pe Bogdan: departe de gadget-uri (nu că nu ar fi tentat) și înconjurat de cât mai multe cărți, ziare, caiete mai mult sau mai puțin colorate. O să ziceți că prea m-am legat eu de acest „citit”, iar eu nu o să vă contrazic. Cred cu tărie că lumea unui copil e mult mai interesantă dacă i se citește, dacă i se povestește, dacă se comunică în cât mai multe feluri cu el.

Citește și: Mamă, Glorie și Dicție.md. Ai ghicit deja cine vine la noul atelier „Sunt părinte conștient”?

sunt-parinte-constient-468
Fotograf: Pavel Curagău

Citim în fiecare zi, orice. Citește în continuare „Sofia Pădădia, te așteptăm cu drag în viața lui Bogdan”

Până a avea copii, te-ai gândit la cât de violentă e „Capra cu trei iezi”?

promotime.md-861-1024x683Sunt norocoasă să am o vecină de la care învăț multe tehnici de comunicare cu copiii, de negociere și de discuții echilibrate pentru a crea un mediu armonios în educarea fiului meu. Pe când Bogdan avea vreo 3 luni, îi povesteam Aureliei despre cât de mândră sunt eu că el ascultă când eu îi citesc poveștile lui Creangă. Fără să-și impună părerea, mă întreabă subtil: „da tu te-ai gândit la cât de violentă e „Capra cu trei iezi”? Cap tăiat, sânge, răzbunare, omor – toate astea sunt educative?”

Recunosc că până în acel moment niciodată nu m-a interesat ce impact poate avea o poveste. Cineva mi le-a spus mie, eu le-am citit nepoților, dar habar nu aveam că aceste povești, de fapt, hrănesc copiii cu spaimă, ură, violență, răzbunare. Certăm copiii că „nu e voie să îl lovești pe Ionuț”, dar tot noi le spunem că pentru că lupul a supărat capra, ea are voie să îl ardă de viu … Sau hrănim frustrările fetelor că nu găsesc prințul pe cal alb …

Și iată după o simplă discuție cu vecina mi-am schimbat totalmente părerea despre povești. Cu riscul ca Bogdan să nu știe de autorul copilăriei mele, Ion Creangă sau să afle că lupul din „Scufița Roșie” a fost arestat și nu omorât, eu prefer să îi selectez cărțile din bibliotecă de pe acum.

Educative, cu subtext, inspirate din realitate, interesante pentru copii și utile pentru adulți sunt poveștile scrise de Stela Popa. Am citit „Îngerii mării” cu întreaga familie, apoi „Semincioara fermecată” și chiar sunt curioasă despre ce o fi „Sofia Păpădia”, următoarea poveste.

Cărțile ei educă și părinții, nu numai copiii. Dacă pentru Mădălina, nepoțica mea a fost o descoperire că lacrima nu conține nisip, eu chiar am plâns, știind că „Îngerii mării” este o carte dedicată luptei împotriva războiului, nedreptății. Citește în continuare „Până a avea copii, te-ai gândit la cât de violentă e „Capra cu trei iezi”?”