Femeia înainte de mamă// mini-expoziție foto pentru inspirație sau nostalgie

Trup de femeie. Femeie-mamă. Trup în femeia-mamă.

Galerie foto de Alina Josan mai jos.

Pe cât de mult am iubit minunea din burta mea, pe atât de mult îmi evitam trupul. Mă simțeam cea mai grasă, greoaie și „multă” mai ales în ultimele luni de sarcină. Erau puține momentele când îmi era drag de mine și asta se întâmpla doar atunci când copilul din burta mea dansa sârbă și hostropăț. El m-a ajutat să mă iubesc.

Și așa s-a făcut că nu prea am fotografii cu mine însărcinată. Ori am, dar nu din cele în care să mă admir. Dezgustul a apărut și pentru că pe lângă kilogramele în plus, starea de oboseală continuă, grețurile, balonările, durerile de spate mi se citeau pe față. Ei cum să mă fotografiez așa, nu?! Continue reading “Femeia înainte de mamă// mini-expoziție foto pentru inspirație sau nostalgie”

Advertisements

Interviu pentru Sunt Mamă.com: De ce „Mamă în .IE”?

Secvențe din discuția cu Anna Casian Musteață, autoarea blogului Sunt MAMĂ.com

anna casian musteata
Anna Casian-Musteață (www.suntmama.com)

Sunt MAMĂ.com: Ce este important să știe cei care vor să meargă în Irlanda, să se stabilească acolo cu traiul?

  • Că este soare și aici și că nu plouă chiar în fiecare zi. Ori chiar de mai apare câte o ciobănească de 5 minute, neapărat apare apoi curcubeul. Uneori și mai multe curcubeie pe zi.
  • Că nu există iarnă cu zăpadă ori vară cu caniculă; doar o primăvară continuă. Și vânt.
  • Că nu există mită.
  • Că avortul este interzis.
  • Că e o țară scumpă și niciodată părerile cuiva (ale mele, de exemplu) nu corespund cu ale altui imigrant de aici.

Sunt MAMĂ.com: Recent ai lansat noua versiune a blogului tău  – Mama în .IE. Povestește-ne despre acest proiect. De ce Mama în. IE?

Noul subiect pe care-l abordez pe blog este o continuitate firească a evenimentelor din viața mea. Înainte Continue reading “Interviu pentru Sunt Mamă.com: De ce „Mamă în .IE”?”

FOTO// Vă poftesc în casă nouă: Mama în .IE

Se povestește mai mult despre diminețile târzii intenționate, cu aromă de cafea și stările zen. Viață nouă, euforie și succes. Nu neagă nimeni că exemplele de reușite demonstrează că da, se poate și mai mult pe acest pământ. Ori că fericirea presupune muncă, efort și … noroc.

Ei, iată cu ultimul cuvânt nu prea sunt de acord.

La primul contact cu limba engleză, cu Dublin și cu foarte multă lume nouă în jurul lui, Bogdan a început să plângă, ascunzându-se după genunchiul meu. Eram la un centru de socializare pentru copii unde se cânta în cor „Old McDonald had a farm” când fiul meu de nici 2 ani mi-a spus prima dată: „Mama, gata! Hai la casa mea!”, referindu-se la micul nostru apartament din Chișinău. Deși toți din jur mi-au declarat ferm convinși că pentru copii adaptarea este cea mai ușoară, Bogdan mi-a arătat contrariul. Primele 2 săptămâni a dormit lipit de mine și-mi tot repeta că vrea în Moldova. Din fericire, primele 2 săptămâni au fost și unicele cu această stare, deși îl simt că și acum, peste 6 luni, duce dorul de verișori, bunici și prietenii de acasă. Mi-a luat ceva timp să înțeleg că nu am cum să îi înlocuiesc și că pe umerii mei stă sarcina de a-i găsi un alt cerc de socializare în noua țară. Fără noroc, ci comunicând 🙂

Ori noroc n-am avut nici când mi-am fript cotul în bucătăria restaurantului unde lucram. Continue reading “FOTO// Vă poftesc în casă nouă: Mama în .IE”

Recunoștința unui fiu: „Fericită. Aș vrea mereu s-o știu pe MAMA fericită” //Andrei Dragulean

„Ce folos că eram lângă mama dacă o vedeam că are nevoie de ajutor, iar eu nu puteam face nimic pentru ea?” – și-a zis Andrei Dragulean acum 4 ani când a luat decizia să plece din Moldova. Avea serviciu foarte bun, cu salariu peste medie, dar … el vrea alt viitor pentru noua sa familie.

img_6215
Andrei Dragulean

„Cel mai mare cadou pentru un părinte este recunoștința din partea copiilor săi”, scriam recent pe pagina de Facebook „Sunt părinte conștient”, inspirația venindu-mi tocmai de la Andrei Dragulean. Chiar de-i economist de profesie, inima lui Andrei își transmite dorul prin corzile chitarei. Închide ochii, simte și apoi cântă. Continue reading “Recunoștința unui fiu: „Fericită. Aș vrea mereu s-o știu pe MAMA fericită” //Andrei Dragulean”

Și pe mame le dor câteodată. Nu-i așa?

Pe mama mea niciodată nu a durut-o nimic. La spital mergea foarte rar și chiar și atunci pentru că aveam noi, copiii ei, probleme de sănătate. Dacă mă doare pe mine ceva, ea plânge, dar nu să vedem noi. În caz că i-am zărit vreo lacrimă sau o văd tristă, ea zice doar că „nu are dispoziție”, însă ce i se întâmplă în suflet numai ea știe.

Mama mea are grijă de toți. Cămașă călcată pentru tata, mâncare nici caldă, nici rece pentru copii, haine spălate, desert pentru nepoți … Niciodată nu era obosită, chiar de uneori stătea și nopțile să termine curățenia sau să îmi coase mie o fustă pentru 1 septembrie.

valentin valeanu
26 ianuarie 2013. Fotograf: Valentin Văleanu

Aflam de la doctori că are nevoie de intervenții chirurgicale. În urmă cu vreo 17 ani, mama și-a pierdut vederea. Continue reading “Și pe mame le dor câteodată. Nu-i așa?”

Este PERFECT! Fiul nostru: Bogdan IONEL

I-am numărat degetele de la mâini: 5, 5. Și de la picioare: 5 și încă 5. Sunt toate! Apoi încă o dată, să mă asigur: 10 la mâini, 10 la picioare. Îl privesc. Îl admir. Mă mir de ce poate face Dumnezeu. Mă minunez de minunea ce a crescut în mine: aceste 20 de degete s-au format în mine? Și acești ochi? Și aceste buze? Și acest nas? Plâng. Plâng de fericire. Mai auzisem că e posibil să plângi de fericire, dar nu știam cum e. Acum am aflat: plânsul de fericire e atunci când ore în șir nu te poți opri de plâns și râs în același timp. Tremuram….

Apoi îl rog și pe Andrei să-i numere degetele, să-i verifice corpul, să-mi spună dacă vede ce văd și eu: un pui de om PERFECT. Îl văd și pe Andrei tremurând… de fericire. Am devenit părinți!IMG_58231

Fiul nostru ne învață

Nu știu cum să fiu mamă. Continue reading “Este PERFECT! Fiul nostru: Bogdan IONEL”