Pavel Curagău: „Mama m-a îndrumat spre meseria de fotograf și îi voi fi mereu recunoscător”

NataliaIonel.com/1
Pavel Curagău

Pavel îmi este un bun prieten, iar, mai nou, și profesor de fotografie. E un om drag mie grație bunătății ce o emană, abilității de a vedea dincolo de chip și poartă cu el o poftă continuă de viață.  Este un motoraș de idei ce vrea să le facă pe toate și mai că ar renunța la somn numai să le reușească. De fapt, aș zice că a și renunțat la somn, din moment ce de câțiva ani numai pe la nunți, evenimente diferite, ateliere de creație îl găsești.

S-a născut în Nisporeni, Republica Moldova, iar de peste 10 ani locuiește în Cluj-Napoca, România împreună cu soția Petruța. De la liceul cu profil artistic din Bacău s-a dus la Universitatea de Artă și Design din Cluj, dorindu-și să studieze și mai mult arta graficii.

Este recunoscut în lumea fotografiei datorită ideilor sale unice, iar câteva luni în urmă a căștigat premiul SHOOTLESS 2018. Eu am colaborat cu el în cadrul campaniei „Sunt părinte conștient” și proiectul „Pilula Dulce” în 2016, iar de câteva luni Pavel Curagău mi-a devenit și profesor de fotografie. Continue reading “Pavel Curagău: „Mama m-a îndrumat spre meseria de fotograf și îi voi fi mereu recunoscător””

Advertisements

Centenarul Unirii ne unește-n Irlanda

Noua conotație a cuvântului „acasă” pentru cei din diasporă se conturează și mai frumos, și mai puternic cu fiecare eveniment ce reușește să adune cât mai mulți basarabeni, români – vorbitori de aceeași limbă și urmași ai aceluiași neam. Pentru că odată adoptați de o nouă țară și cultură, toate dramele identitare, diferențele ce țin de accent sau hotare dispar. Limba română și tradițiile poporului nostru devin principalul motiv de prietenie, apropiere, de unire.

Ori anume asta încearcă echipa de la Moldova Vision – cei care și-au asumat în mod voluntar responsabilitatea de a reprezenta comunitatea basarabenilor din Irlanda, să povestească localnicilor despre noi și să depună maximum efort pentru ca un mic colț din Moldova noastră să prindă viață și-n Irlanda.

„Evenimentul de azi (n.r. 25 martie 2018) are o însemnătate dublă pentru echipa noastră. Moldova Vision împlinește 10 ani de activitate și ne-am zis că e o sărbătoare demnă de marcat în calendarul comunității basarabenilor din Irlanda. Însă adevăratul motiv este Centenarul Unirii. Nu puteau să treacă 100 de ani de la Actul Unirii votat de Sfatul Țării1 fără a-i celebra. Nu am putut să fim fizic în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, dar prin semnăturile ce le-am adunat azi pentru Declarația de Unire2 transmitem celor de acasă că noi suntem Continue reading “Centenarul Unirii ne unește-n Irlanda”

Opinie: Ce impact ar avea Brexit-ul asupra diasporei noastre din Irlanda?

Vizavi de acest subiect mi-am expus părerea în cadrul unei emisiuni de politică externă de la TVR Moldova. Emisiunea „Conexiuni” (producător: Arcadie Gherasim) este prezentată de diplomații Iulian Fruntașu și Iulian Groza. În ediția de săptămâna trecută echipa au discutat despre Brexit și implicațiile acestuia asupra cetățenilor Republicii Moldova aflați în Anglia și Irlanda.

Aflați opinia mea de la minutul 28: Continue reading “Opinie: Ce impact ar avea Brexit-ul asupra diasporei noastre din Irlanda?”

5 din 100. Sau cum aș vrea ca nepoții mei să-mi țină minte logodna

Eu mă consider măritată de când m-am dus de acasă mireasă. Nu de când mi-a pus Andrei inelul pe deget, nu de când am semnat certificatul de căsătorie, ci de când mi-am luat rămas bun de la mama și tata și am pășit pragul casei părinteși în calitate de soție.

Și iată că azi se împlinesc 5 ani. 5 din toți 100 pe care aș vrea să-i trăiesc lângă omul meu drag. 5 ani de zile de când eu cresc o familie, un prunc și mă cresc pe mine însămi.  5 ani cât o clipă ori o simplă adunare a unor zile care nu s-au rotit în jurul axei pământului, ci au rămas într-un singur punct: fericire. Pentru că există experiențe ce nu pot fi evaluate prin timp. Or fericirea nu se epuizează niciodată.

Logodna noastră de 5 ani în urmă a fost plină cu tradiții vechi, autentice și neatinse de modernitate așa cum a avut și sora mea, și mama mea, și neamurile noastre. De exemplu, din casa părinților mei am ieșit la exact ora 00:00, la cumpăna dintre ziua veche și ziua nouă. „Pentru că pășești într-o nouă viață”, mi-a zis tata. De fapt, dintre toți cei prinși în această horă a logodnei, cei mai bucuroși au fost părinții de noua etapă din viața odraslelor lor. Continue reading “5 din 100. Sau cum aș vrea ca nepoții mei să-mi țină minte logodna”

Să nu-mi pângăriți Nisporeni-ul!

„De unde știi atât de bine limba română?” – mă întrebase prin 2006 o colegă de liceu, bănățeancă get-beget din Lugoj, România, oraș înfrățit cu Nisporeni-ul meu natal. O întrebare aparent stupidă, însă motivată dacă să ne gândim cu câte rusisme, cuvinte stâlcite vorbesc o mare parte din locuitorii Republicii Moldova.

  • Păi eu și acasă vorbesc limba română!
  • Serios?!

Și acea mirare-i dispărea treptat de pe chip cât eu îi povesteam despre copilăria mea pe malul Prutului ori despre călătoriile de vis până la Iași-ul lui Ion Creangă. Colega se mira, eu mă mândream.

NOTĂ: Orașe înfrățite cu Nisporeni: Lugoj, jud. Timiș, Sângeorz Băi, Breaza, jud. Prahova (România) și Auch (Franța).

Sau când eram la facultate-n Iași, la primul curs, în primul an și Continue reading “Să nu-mi pângăriți Nisporeni-ul!”

Suntem norocoși să ne vedem părinții îmbătrânind

Mare mirare pe chipul lui Bogdan când a văzut că bunelul își pune dinții într-un pahar. „De ce? Cum? Pentru ce?”- o avalanșă de întrebări au năvălit imediat. Mi-a zis apoi că vrea să fie și el bătrân și să-și poată scoate dinții, așa ca „bubu”. De unde să știe el că proteza dentară e, de fapt, mare bătaie de cap pentru ăia ca bunelu’?

colaj parintii si Bogdan in .ie
Părinții mei și Bogdan în .IE 

Ne-au vizitat recent părinții mei. Cu ei am încheiat 2017 și am început noul an. Mi s-a umplut casa cu râsete, joacă, nebunie și – cum fără ele? – lacrimi de dor amestecat cu bucuria revederii. A fost unul din visurile mele să le arăt lumea prin ochii mei. Ei, părinții noștri, au muncit atât de mult ca noi să avem azi o viață mai bună și de ce să nu le răsplătim când ne vine rândul?

I-am așteptat la aeroport emoționați și cu inima tremurândă. „Oare de ce Continue reading “Suntem norocoși să ne vedem părinții îmbătrânind”

A imigrat în Irlanda cu tot cu afacere și în doar 2 luni și-a dublat profitul: Maria Harea

Încă nu a numărat 2 luni de când s-a stabilit cu traiul în Dublin și lucrările sale deja au devenit populare în Țara Smaraldului. Maria mi-a povestit că mare i-a fost surpriza când, la doar câteva minute după o postare cu lucrările sale în grupurile de pe Facebook ale diasporei, comenzile au și început să apară. „De fapt, eu nici nu aveam materia primă suficientă pentru cât de multe comenzi primisem dintr-odată. În doar câteva zile trebuia să confecționez vreo 20 de compoziții și am reușit într-un final.”

De ce am decis să vă povestesc despre ea? Pentru că Maria este un alt bun exemplu când plecarea din Moldova nu înseamnă tragedie sau luptă de supraviețuire pentru prezent, ci mai degrabă o aventură frumoasă, dar care să-i așterne un viitor prosper fiicei sale de 6 ani. În plus, mulți dintre micii antreprenori visează să-și extindă propria afacere într-o țară cu o capacitate mai mare de cumpărare, iar pentru Maria emigrarea a însemnat cel mai bun start în acest sens.

Așadar, vă invit s-o cunoașteți pe cojușneanca Maria Harea, o altă Mamă în .IE, norocoasa imigrantă ce nu a fost nevoită să se reinventeze profesional și a reușit să-și aducă afacerea de acasă, transformând-o într-un salariu lunar decent aici, în Irlanda. Aflați cu ce anume se ocupă și despre ce fel de compoziții ea vorbește din mini-interviul ce urmează: Continue reading “A imigrat în Irlanda cu tot cu afacere și în doar 2 luni și-a dublat profitul: Maria Harea”

Îți trimit învârtită prin poștă …

Direct din cuptor, încă fierbinte, cu brânză de la stâna din vale, cozi de ceapă și mărar din grădină. Mmmm. Ce mireasmă în toată ograda de la o învârtită!

Ca să ajungă tăvile cu pâine și învărtită din casă în cuptor, mama ne spunea să „facem trenul” și să tăcem mâlc. „Altfel nu crește pâine și nu se rumenește învârtita”, ne făcea mama semn. Că vine noaptea era unica grijă ce ne măcina, fiind triști că nu ne-am jucat destul. „Ei lasă că aveți și mâine timp”, ne liniștea mama. Pe atunci încă eram toți acasă.

Ori iarna, când afară zăpada chiar era de un metru, iar eu mă Continue reading “Îți trimit învârtită prin poștă …”

FOTO/Copiii diasporei sărbătoresc Limba Română în Irlanda. La ce bun?

Intenționat am amânat acest text. Am așteptat să mă detașez de toate emoțiile pozitive acumulate la evenimentul de sâmbătă dedicat Limbii Române. Am întâlnit acolo copii care să-i recite poeziile lui Mihai Eminescu, Grigore Vieru și să-l strige pe Ștefan cel Mare până fiorii îți taie răsuflarea.

Iar ei sunt copii integrați în școlile irlandeze, ei merg la concursuri naționale ori poate cu cei mai buni prieteni ai lor vorbesc numai în engleză. Ei, copiii diasporei sunt cel mai frumos produs al procesului de imigrare.

Am amânat articolul pentru că am vrut să-mi găsesc propriile argumentele ale acestor tip de evenimente tocmai că am întâlnit des această abordare: „La ce bun să citesc în limba română dacă sunt în Irlanda? De ce să mai fiu parte dintr-o societate din care, de fapt, am plecat odată cu emigrarea? Integrarea în noua țară înseamnă să uiți de propriile obiceiuri.” Continue reading “FOTO/Copiii diasporei sărbătoresc Limba Română în Irlanda. La ce bun?”

Moldova din Paris sau Lea Art și dorul său de țară, transformat în job full-time

Fiind originară din Ungheni, ea promovează ceramica orașului natal în Paris, orașul care a adoptat-o de 11 ani deja. „Deși e complicat și riscant cu livrarea ceramicii prin Franța”, spune Lea Chirinciuc, fondatoarea minunatului proiect Galerie Moldave a Paris. Ce alte produse autohtone mai are pentru turiștii din Franța am scris mai jos.

12341432_891797470935258_2173853582842742933_n

Tocmai că vând și eu cărți românești în Irlanda, știu perfect cât timp și efort presupune promovarea bunurilor de acasă pe o piață nouă de desfacere. Mai mult ar fi un voluntariat pentru promovarea imaginii țării noastre, având în vedere costurile din statele europene. Eu mă limitez la cărți, având și alt job în paralel, însă Lea este mult mai curajoasă și ea chiar a deschis un butic pe străzile din Paris. Admirabil gest, nu-i așa? Continue reading “Moldova din Paris sau Lea Art și dorul său de țară, transformat în job full-time”