Mama în .IE are două i.i.! Dintr-o experiență personală, proiectul s-a transformat într-o comunitate cu peste 5000 de mame în ie

Mai știți cum a fost inițiat acest proiect?

„Mama în .IE” a pornit din conversații fără sfârșit cu alte mame din diasporă cu care am înțeles că trecem prin aceleași etape de integrare. În plus, era acea stare atât confuză, cât și dureroasă de a te împărți între 2 țări, 2 case, 2 culturi. Și probabil nu m-ar fi interesat atât de mult să insist pe păstrarea propriei identități dacă nu aș avut un copil lângă mine care aș vrea mult să știe despre unde îi sunt rădăcinile, care îi este neamul.

Astfel am prins curajul să povestesc despre trăirile mele, despre lacrimi și bucurie deopotrivă, insistând pe mesajul că e un privilegiu și nu sacrificiu să avem cele 2 țări în inimă. Toate aceste experiențe personale s-au transformat într-o comunitate cu peste 5000 de urmăritori, iar asta ne-a inspirat să ne mărim echipa. Azi, la distanță de un an,  dintr-o experiență personală Mama în .IE s-a transformat în comunitatea mamelor în ie din Irlanda. Suntem deja 3 mame în ie care ne-am unit forțele și sperăm să avem susținerea voastră și în continuare. În câteva minute vă povestesc și cine sunt celelalte 2 mame care mi s-au alăturat. Continue reading “Mama în .IE are două i.i.! Dintr-o experiență personală, proiectul s-a transformat într-o comunitate cu peste 5000 de mame în ie”

Advertisements

Pavel Curagău: „Mama m-a îndrumat spre meseria de fotograf și îi voi fi mereu recunoscător”

NataliaIonel.com/1
Pavel Curagău

Pavel îmi este un bun prieten, iar, mai nou, și profesor de fotografie. E un om drag mie grație bunătății ce o emană, abilității de a vedea dincolo de chip și poartă cu el o poftă continuă de viață.  Este un motoraș de idei ce vrea să le facă pe toate și mai că ar renunța la somn numai să le reușească. De fapt, aș zice că a și renunțat la somn, din moment ce de câțiva ani numai pe la nunți, evenimente diferite, ateliere de creație îl găsești.

S-a născut în Nisporeni, Republica Moldova, iar de peste 10 ani locuiește în Cluj-Napoca, România împreună cu soția Petruța. De la liceul cu profil artistic din Bacău s-a dus la Universitatea de Artă și Design din Cluj, dorindu-și să studieze și mai mult arta graficii.

Este recunoscut în lumea fotografiei datorită ideilor sale unice, iar câteva luni în urmă a căștigat premiul SHOOTLESS 2018. Eu am colaborat cu el în cadrul campaniei „Sunt părinte conștient” și proiectul „Pilula Dulce” în 2016, iar de câteva luni Pavel Curagău mi-a devenit și profesor de fotografie. Continue reading “Pavel Curagău: „Mama m-a îndrumat spre meseria de fotograf și îi voi fi mereu recunoscător””

Centenarul Unirii ne unește-n Irlanda

Noua conotație a cuvântului „acasă” pentru cei din diasporă se conturează și mai frumos, și mai puternic cu fiecare eveniment ce reușește să adune cât mai mulți basarabeni, români – vorbitori de aceeași limbă și urmași ai aceluiași neam. Pentru că odată adoptați de o nouă țară și cultură, toate dramele identitare, diferențele ce țin de accent sau hotare dispar. Limba română și tradițiile poporului nostru devin principalul motiv de prietenie, apropiere, de unire.

Ori anume asta încearcă echipa de la Moldova Vision – cei care și-au asumat în mod voluntar responsabilitatea de a reprezenta comunitatea basarabenilor din Irlanda, să povestească localnicilor despre noi și să depună maximum efort pentru ca un mic colț din Moldova noastră să prindă viață și-n Irlanda.

„Evenimentul de azi (n.r. 25 martie 2018) are o însemnătate dublă pentru echipa noastră. Moldova Vision împlinește 10 ani de activitate și ne-am zis că e o sărbătoare demnă de marcat în calendarul comunității basarabenilor din Irlanda. Însă adevăratul motiv este Centenarul Unirii. Nu puteau să treacă 100 de ani de la Actul Unirii votat de Sfatul Țării1 fără a-i celebra. Nu am putut să fim fizic în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, dar prin semnăturile ce le-am adunat azi pentru Declarația de Unire2 transmitem celor de acasă că noi suntem Continue reading “Centenarul Unirii ne unește-n Irlanda”

Opinie: Ce impact ar avea Brexit-ul asupra diasporei noastre din Irlanda?

Vizavi de acest subiect mi-am expus părerea în cadrul unei emisiuni de politică externă de la TVR Moldova. Emisiunea „Conexiuni” (producător: Arcadie Gherasim) este prezentată de diplomații Iulian Fruntașu și Iulian Groza. În ediția de săptămâna trecută echipa au discutat despre Brexit și implicațiile acestuia asupra cetățenilor Republicii Moldova aflați în Anglia și Irlanda.

Aflați opinia mea de la minutul 28: Continue reading “Opinie: Ce impact ar avea Brexit-ul asupra diasporei noastre din Irlanda?”

Să nu-mi pângăriți Nisporeni-ul!

„De unde știi atât de bine limba română?” – mă întrebase prin 2006 o colegă de liceu, bănățeancă get-beget din Lugoj, România, oraș înfrățit cu Nisporeni-ul meu natal. O întrebare aparent stupidă, însă motivată dacă să ne gândim cu câte rusisme, cuvinte stâlcite vorbesc o mare parte din locuitorii Republicii Moldova.

  • Păi eu și acasă vorbesc limba română!
  • Serios?!

Și acea mirare-i dispărea treptat de pe chip cât eu îi povesteam despre copilăria mea pe malul Prutului ori despre călătoriile de vis până la Iași-ul lui Ion Creangă. Colega se mira, eu mă mândream.

NOTĂ: Orașe înfrățite cu Nisporeni: Lugoj, jud. Timiș, Sângeorz Băi, Breaza, jud. Prahova (România) și Auch (Franța).

Sau când eram la facultate-n Iași, la primul curs, în primul an și Continue reading “Să nu-mi pângăriți Nisporeni-ul!”

Suntem norocoși să ne vedem părinții îmbătrânind

Mare mirare pe chipul lui Bogdan când a văzut că bunelul își pune dinții într-un pahar. „De ce? Cum? Pentru ce?”- o avalanșă de întrebări au năvălit imediat. Mi-a zis apoi că vrea să fie și el bătrân și să-și poată scoate dinții, așa ca „bubu”. De unde să știe el că proteza dentară e, de fapt, mare bătaie de cap pentru ăia ca bunelu’?

colaj parintii si Bogdan in .ie
Părinții mei și Bogdan în .IE 

Ne-au vizitat recent părinții mei. Cu ei am încheiat 2017 și am început noul an. Mi s-a umplut casa cu râsete, joacă, nebunie și – cum fără ele? – lacrimi de dor amestecat cu bucuria revederii. A fost unul din visurile mele să le arăt lumea prin ochii mei. Ei, părinții noștri, au muncit atât de mult ca noi să avem azi o viață mai bună și de ce să nu le răsplătim când ne vine rândul?

I-am așteptat la aeroport emoționați și cu inima tremurândă. „Oare de ce Continue reading “Suntem norocoși să ne vedem părinții îmbătrânind”

Crăciunul în .IE este sărbătorit cu mai mult dor, iar colindele-s mai calde

Or fi diferite drumurile, job-urile, aspirațiile imigranților noștri, însă cu siguranță dorul e același. Pentru că având statut de imigrant înseamnă și să îmbrățișezi două țări, două culturi, și să-ți înveți inima să iubească mai mult.

Dar iată dorul, bată-l vina se acutizează în perioada sărbătorilor, atunci când ai vrea să-ți ții strâns la piept părinții, rudele, prietenii de acasă. Și nu poți. „Câțiva” km te împiedică.

Iar în acest peisaj de dor mai apar și acei părinți din diasporă care depun efort să transmită tradițiile poporului nostru propriilor copii. Să le arate înțelepciunea doinelor și să le educe ospitalitatea cu care Brad Pitt a fost întâmpinat în Moldova. Sau, de Crăciun, să le încălzească inimile cu colinde românești.

Așa este și draga Evelina Comendant, o mămică pe care am cunoscut-o când a cumpărat cărți din LibrărIA mea. În Irlanda ea locuiește de doar 9 luni, însă suficient timp cât să Continue reading “Crăciunul în .IE este sărbătorit cu mai mult dor, iar colindele-s mai calde”

Anastasia Popescu despre primele experiențe de imigrantă în SUA: „Am rămas cu ochii cât cepele. Oamenii ăștia ne vedeau prima dată.”

Nu a plâns mult în aeroport. De fapt, și-a forțat lacrimile să stea ascunse. Pe cât de mult și-a dorit să ajungă în America, pe atât de mult a simțit acuitatea dorului imediat ce a scos pașaportul. Pentru că da, dorul doare, iar această durere se simte în rate.

Taxi. Oboseală. New York. Oraș deprimant. Îmi pune bula în pericol. Podul de fier de peste geam o apasă. Tot mai tare și mai tare. […] Trenuri, trenuri, mașini, gălăgie. Casă străină. Cosmin a adormit în lacrimi… – așa povestea Anastasia Popescu pe blogul ei în primele zile, atunci când inima-i a început să se împartă între două țări, între două case. Au Green Card-ul în mână și un milion de speranțe. În sinea lor, Anastasia și Alexandru Popescu știu că au plecat la momentul potrivit.

Despre cum au obținut Green Card-ul, care a fost prima lor acțiune când au pășit pe tărâmul american, dar și în ce limbă visează să traducă „Povestea lui Cosmin”, aflați din interviul de mai jos. 

Din diaspora din SUA: Anastasia Popescu, fondatoarea „Mămica Alăptează” și autoarea cărții „Povestea lui Cosmin” Continue reading “Anastasia Popescu despre primele experiențe de imigrantă în SUA: „Am rămas cu ochii cât cepele. Oamenii ăștia ne vedeau prima dată.””

Din diasporă: Parcurile din Germania prin obiectivul telefonului Cristinei Tătaru

Salut. Tu în ce țară ai emigrat? Îți place? Povestește.

Scrie-mi povestea ta de emigrant pe pagina de Facebook Mama în .IE. Te invit să ne spui cum arată un teren de joacă de lângă casa ta, ce activități pentru copii sunt în orașul în care locuiești, cum faceți față educației bilingve sau multe alte curiozități ce le-ar interesa și pe alte mame ca mine, ca tine – imigrante. Descoperind și împărtășind mai multe experiențe personale, vom reuși să ștergem hotarele din diaspora noastră.

-din diaspora.png

Prima mamă imigrantă care a dat curs invitației mele este Continue reading “Din diasporă: Parcurile din Germania prin obiectivul telefonului Cristinei Tătaru”