Anastasia Popescu despre primele experiențe de imigrantă în SUA: „Am rămas cu ochii cât cepele. Oamenii ăștia ne vedeau prima dată.”

Nu a plâns mult în aeroport. De fapt, și-a forțat lacrimile să stea ascunse. Pe cât de mult și-a dorit să ajungă în America, pe atât de mult a simțit acuitatea dorului imediat ce a scos pașaportul. Pentru că da, dorul doare, iar această durere se simte în rate.

Taxi. Oboseală. New York. Oraș deprimant. Îmi pune bula în pericol. Podul de fier de peste geam o apasă. Tot mai tare și mai tare. […] Trenuri, trenuri, mașini, gălăgie. Casă străină. Cosmin a adormit în lacrimi… – așa povestea Anastasia Popescu pe blogul ei în primele zile, atunci când inima-i a început să se împartă între două țări, între două case. Au Green Card-ul în mână și un milion de speranțe. În sinea lor, Anastasia și Alexandru Popescu știu că au plecat la momentul potrivit.

Despre cum au obținut Green Card-ul, care a fost prima lor acțiune când au pășit pe tărâmul american, dar și în ce limbă visează să traducă „Povestea lui Cosmin”, aflați din interviul de mai jos. 

Din diaspora din SUA: Anastasia Popescu, fondatoarea „Mămica Alăptează” și autoarea cărții „Povestea lui Cosmin”

toti 3
Alexandru, Cosmin și Anastasia Popescu

L-ai dus pe Cosmin într-o nouă poveste. Cum a fost călătoria cu racheta? Ce ați văzut prin hublou?

Greu de numit acest nou început poveste. A fost complicat pentru el și încă mai este pe alocuri. La început mai mereu mă ruga cu insistență să mergem înapoi acasă, acum mai rar îmi spune că îi e dor de casă, dar încă îl doare și pe el plecarea noastră. Acum începutul povestei noastre capătă culori.

Lui Cosmin îi plac zborurile și asta l-a entuziasmat mult. Pe hublou vedem multe speranțe și vise, dar și efortul pe care suntem dispuși să-l depunem pentru a le vedea realizate.

anastasia si

Am văzut că ați explorat biblioteca. Ce cărți l-au atras pe Cosmin?

Ooo! Biblioteca e un locușor tare drag nouă. Sunt o mulțime de cărți pentru copii. Ceea ce am descoperit aici este o abordare simplistă a textelor și asta își are farmecul său. Am găsit povestioare pe toate gusturile. Îmi place că sunt o mulțime de povestioare despre familii incomplete, despre copii diferiți, despre sfială, prietenii, lucruri din viața reală. Nu prea am văzut „Alba ca Zăpada” sau „Scufița Roșie”. Pentru mine care îmi doresc să termin a doua mea carte dedicată copiilor, e o doză bună de inspirație. Am început să visez și mai mult să traduc „Povestea lui Cosmin” în engleză. Ah da, asta tot se vede prin hubloul rachetei noastre 🙂

Pe Cosmin îl atrag, așa cum e și firesc, în primul rând desenele. Cărțile cu animale, tractoare, mașini sunt în top. Îi citesc câte o propoziție, apoi traduc în română, mai repetă câte un cuvânt două, îl rog să îmi spună el ce știe deja din engleză. Mă bucură că îi place să descopere cuvinte noi din diferite limbi. De altfel așa de dulce mai repetă  și „ que pasa” (trad. din spaniolă: „ce se întâmplă”).

Citește și: ABC-ul limbii engleze pentru Piciul poliglot

Îl vei înscrie la grădiniță sau îl mai lași o perioadă să se adapteze cu noua țară?

Planific acum să mă informez cum stă treaba aici cu grădinițele. Sper să reușim în câteva luni să-l ducem la grădiniță. Cred că la ai lui 3 ani deja îi va fi interesant acolo, plus ar învăța limba nu de la mine care nu o vorbesc încă corect, ci de la vorbitorii nativi, mai ales că în 2 ani va merge la școală. Dar deocamdată îl las să se acomodeze cu noul loc. E o schimbare prea mare ca să mai suprapun alta peste ea.

cosmin si steagul
Anastasia și Cosmin

Care a fost prima voastră acțiune când ați pășit pe pământul american?

Oricât de obosită eram după un zbor de peste 17 ore și totodată și tristă că am lăsat atâta lume dragă în Moldova, am avut o străfulgerare de fericire când am auzit „Welcome to the United States of America” de la ofițerul care ne-a înmânat actele. Fiind acasă credeam că o să fiu cuprinsă de fericire odată ajunsă aici, dar n-a fost așa. Deși ne-am dorit enorm să ajungem în State deja de câțiva ani, dorul și-a spus cuvântul. Așa că ceea ce-am făcut a fost să plâng zdravăn. Peste vreo săptămână de la venirea noastră mă plimbam cu Cosmin și am zărit pe una dintre clădiri steagul american. Eu abia în acel moment am înțeles că sunt în state. Priveam steluțele albe și dungile alb-roșu și nu încăpeam în mine de bucurie. Acela a fost momentul când m-am uitat spre cer și am spus „mulțumesc pentru această șansă”.

Enumeră 3 lucruri/locuri din America pe care le-ai descoperit și ți-au plăcut în mod special? 

  1. Lumea e foarte și foarte drăguță și amabilă, mai ales când te văd cu copil. Cred că ăsta e motivul datorită căruia Cosmin a început să se deschidă mai mult către oameni și să devină mai vorbăreț cu necunoscuții. În aceeași ordine de idei, ca să înțelegi că în prima zi când am ajuns la resortul în care suntem cazați acum, în Block Island, RI, managerul de aici ne-a întrebat dacă avem permis de conducere și ne-a spus că ori de câte dacă avem nevoie ne putem folosi de mașina ei. Am rămas cu ochii cât cepile. Oamenii ăștia ne vedeau prima dată. Tot ea mă mai vedea tristă uneori și mă chema să facem plimbări pe insulă.
  2. Înainte de plecarea noastră mai multă lume ne zicea că în state o să mâncăm numai humburgheri și cartofi pai. În pofida acestui mit, aici găsești o varietate enormă de mâncare organică, bio, mâncare sănătoasă în general. Marcheturile sunt pline de verdeață și tot felul de fructe și chair dulciuri sănătoase.
  3. Foarte și foarte important pentru mine. E CURAT! E ordine, e verde, e FRUMOS!

22154298_1594202843959245_722652363266832408_n

familia popescu
Anastasia Popescu: „Acela a fost momentul când m-am uitat spre cer și am spus „mulțumesc pentru această șansă.”

Știu că ați plecat în SUA grație Green Cardului. Povestește cum l-ați obținut: unde ați aplicat; de cât timp participați la această loterie și dacă a fost nevoie să plătiți pentru ceva?

Asta e o istorie interesantă. Noi ne doream mult să venim în state, așa că am aplicat la viză turistică și am primit refuz. A fost o mare dezamăgire pentru noi. Ca peste jumătate de an să primim vestea că am luat green card-ul. Eram foarte și foarte fericiți. Atunci am zis să-mi scriu o dată și pentru totdeauna în frunte că „tot răul e spre bine” chiar dacă pe moment asta e greu de acceptat și înțeles. A fost prima dată când am participat la loteria vizelor. Am achitat taxele oficiale pentru ambasadă și control medical, dar pe lângă asta am decis să apelăm și la intermediari pentru perfectarea actelor, așa a fost mai simplu pentru noi. Și desigur asta a costat.

cosmin si anastasia

Cu câte kg ați plecat din Moldova? Ce ai pus în bagaje?

Am avut 3 bagaje a câte 23 de kg, deși am fi putut lua dublu. Am privit cu mare tristețe gențile celea și m-am gândit cum ne-am înghesuit toată viața în ele. Am luat câteva haine, încălțăminte, jucării de-a lui Cosmin. Mi-am luat de acasă albituri și plapumă, am crezut că asta ne va ajuta pe toți să ne simțim un pic mai acasă și așa a și fost. Am luat cărți pentru mine și Cosmin, ele au fost prioritare. Știam că aici n-o să găsesc cărți în română, dar mai știu că acum le pot comanda și de la LibrăIE. Am mai înghesuit câteva ceaiuri, răsărită și hrișcă 😀

În afară de „Povestea lui Cosmin”, ce alte cărți ai mai luat din Moldova?

Am luat din cărțile pe care deja le avea și le îndrăgise, dar am și cumpărat multe înainte de plecare. Am luat cărți de-a lui Vieru, Druță, Eminescu, fabule de-a lui Isop, Ileana Chichet-Macoveiciuc (Prințesa Urbană) ș.a.

Totuși, sper că ai mai multe exemplare de „Povestea lui Cosmin” în caz că apar cumpărători și în America. Da? 🙂

Am luat doar 5 cărți cu mine. Și 3 dintre ele deja au fost dăruite sau urmează să fie.

Te întorci în Moldova la oamenii dragi sau îți iei oamenii dragi în America?

Greu de spus la moment. Chiar ieri ziceam că cel puțin acum o vizită acasă cred că mi-ar face mai mult rău decât bine pentru că dorul e încă prea mare și n-aș vrea să trec iar prin plecarea din Moldova în timpul apropiat. Când ne mai aranjăm la locul nostru un pic, sper să vină bunicii lui Cosmin la noi, dar încă nu se știe. Uneori seara închid ochii și mă gândesc că mi-aș dori măcar pentru 10 minute să mă duc până acasă.

American Dream sau o simplă aventură?

Nu știu. Timpul ne va arăta.

Alege 3 persoane care au avut un rol important în emigrarea voastră și mulțumește-le aici.

Cosmin a fost persoana decisivă. Ne-am dat seama la un moment dat că ne dorim pentru el altfel de grădiniță și școală decât putem găsi în Moldova. Apoi mama mea a fost cea care ne-a susținut și ajutat foarte mult, inclusiv financiar. Fără de ea emigrarea noastră în cel mai bun caz ar fi fost mai dificilă. Prietenii noștri din SUA, Mihaela și Victor, ne-au făcut venirea mult mai ușoară. Au avut grijă de tot le-a stat în puteri. Sunt recunoscătoare acestor oameni pentru tot ajutorul și susținerea lor și lui Cosmin pentru că ne-a făcut să îndrăznim.

cosmin d

Anastasia și familia ei locuiesc acum în Charlotte, Carolina de Nord. Deja s-au mutat în noul lor apartament și sunt foarte fericiți. Euforia americană abia începe. Așa că dacă știți oameni buni care locuiesc în același oraș, povestiți-le despre această familia frumoasă. Sunt sigură că vor dori să se împrietenească. 

Vă invit să urmăriți Jurnalul de Emigrant al Anastasiei pe blogul www.vulpea.com.

Distribuie dacă ți-a plăcut acest articol.

S-ar putea să-ți placă și: 

 

Advertisements

One thought on “Anastasia Popescu despre primele experiențe de imigrantă în SUA: „Am rămas cu ochii cât cepele. Oamenii ăștia ne vedeau prima dată.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s