ANApoda tare cu limba română peste hotare?

Ea* nu și-a dat seama ce face. A încurajat, de fapt, indiferența față de limba română prin critică neconstructivă adresată mamelor care au suferit, au plâns, au îndurat poate și foame doar ca odraslele lor să aibă un viitor bun. Și deocamdată, acești copii își arată respectul față de noua țară adoptivă, vorbindu-i limba.

Zic indiferența pentru că da, ea într-adevăr există și ar fi superficial dacă încercăm să negăm. A apărut din protecția propriului copil ajuns într-o lume nouă: să nu fie discriminat că vorbește o altă limbă, să se integreze mai ușor, să aibă prieteni, teama să nu fie ignorat ș.a.

Însă acest subiect aruncat ca o nucă-n peretele virtual al doamnei politician ar merita o analiză mult mai amplă, pornind de la examinarea generațiilor noastre de imigranți și călătoria limbii române.

Curaj. Dor. Viitor.

Primii care au plecat din Moldova fac parte din generația Curaj (anii ’90), așa cum îi numesc eu pe cei care au traversat mii de km ascunși în roata de rezervă a camioanelor, în covoare ori au mers săptămâni întregi prin păduri cu tălpile însângerate numai să ajungă într-o țară în care pot să trăiască, nu doar să supraviețuiască. Pentru ei, limba străină era o necesitate pentru a-și găsi un loc de muncă, un colț de trai și posibilitatea de a trimite bani copiilor rămași acasă.

Apoi valul generației Dor de prin 2000. Majoritatea celor plecați la început nu și-au văzut copiii ani de zile, riscând nici să nu fie recunoscuți atunci când se vor revedea. Soluția găsită de ei nu a fost să se întoarcă în Moldova. La ce bun? Ci să-și ia copiii și să se stabilească în țara care le-a oferit libertate, securitate, justiție, oportunități. Pe atunci, limba străină vorbită în familie era un triumf personal, o recompensă pentru cât efort au depus ei ca familia lor să fie fericită.

Și generația Curaj, și generația Dor au emigrat pentru un prezent mai bun decât îl oferea Moldova.

Generația actuală pe care o numesc eu sugestiv Viitor chiar migrează pentru viitor. Mie îmi place să fac cunoștință cu noul val de imigranți, având și eu acest statut de aproape un an în Irlanda. Scopul nostru este să descoperim, să ne aventurăm pe noi meleaguri, să trăim; să nu fugim. Și iată că pentru noi limba străină este un cadou al prezentului pe care trebuie doar să învățăm cum să îl folosim în folosul nostru. Noi, cei care locuim într-o altă țară decât Moldova sau România, avem parte de educație bilingvă și putem să o oferim copiilor noștri în mod absolut gratuit.

DA, trebuie depus efort când în jurul copilului nostru doar engleză (sau italiana, franceză, rusă ș.a.) se vorbește. Mai sunt cazurile când părinții sunt de diferite naționalități, respectiv numărul de limbi vorbite în casă crește. Dar imaginați-vă ce viitor interesant vor avea copiii noștri poligloți! Câte uși deschise, ce bagaj cultural sau câte oportunități, inclusiv financiare va avea. Ca în bancul cu pisicul care lătra la șoarece.

În casa noastră, de exemplu este regulă că se vorbește DOAR în limba română. Și pentru că suntem în mijlocul unei societăți vorbitoare de engleză, încercăm să-i citim de două ori mai mult în română pentru a-i îmbogăți vocabularul cu acele cuvinte pe care noi nu le folosim în limbajul nostru de zi cu zi. Și nu doar din dragoste de țară. Lăsăm patriotismul deoparte acum. Ci pentru că așa îi transmitem lui Bogdan identitatea noastră, reușim să fim noi înșine, creând astfel o legătură specială în familie.

Câte beneficii are educația bilingvă am mai enumerat și aici: „My name is Bogdan. I’m from Moldova.” – despre educația bilingvă în familia noastră

Așadar, e oare ANApoda tare cu limba română peste hotare?

Eu zic că nu, atâta timp cât noi ne vom da silința și vom insista asupra limbii române. În plus, cifrele de vânzare și interesul arătat față de cărțile în limba română pe care eu le vând în Irlanda (și în alte țări europene) m-au convins că limba noastră se vrea vorbită și-n Europa, și-n America și în toate colțurile acestei lumi unde sunt împrăștiați oamenii noștri.


*Ea – Ana Guțu, politician din Republica Moldova care a numit moldovencele din Italia „chirite ale secolului 21, doar că mult mai dizgrațioase decât personajul lui Alecsandri” din motivul că ele vorbesc în limba italiană cu copiii, chiar de sunt în vacanță în Moldova. Sursa: Timpul.md


Apropo de cărți, din luna septembrie vor apărea noi titluri în librărIA mea. Voi reveni cu detalii la acest subiect. Deocamdată vă reamintesc că „Povestea lui Cosmin” și „Să colorăm cu Dodo” pot fi livrate în 2 sau 3 zile în orice colț al Europei.

123

Urmărește și pagina de Facebook a blogului: @mamainie

Facebook: Mama în .IE

 

8 thoughts on “ANApoda tare cu limba română peste hotare?

  1. Mare adevăr , dar dat fiind faptul ca s-a generalizat tocmai asupra migranților din Italia , sa va pun in evidenta un adevăr …
    Fratii romani peste hotare , știm bine, n-au adus cea mai buna faima , adesea se evita limba romana in public ca sa nu fii etichetat ca atare .
    Comunitatea de moldoveni , din experiența mea de migranta in 18 ani , are o faima mult mai buna .

    Liked by 1 person

  2. Salut.Stau in Italia de multi ani si am avut ocazia sa fiu mediator intercultural, adica asistenta pentru copiii moldoveni, romani si rusi, in cadrul sistemului de invatamint.Primul lucuru care ni se sugera e sa incurajam copiii si parintii lor sa vorbeasca in lima materna.Deci pedagogii de aici i-si dau bine seama cit e de important acest factor in educatia si chiar viata unui copil.Din pacate,insa, nu era foarte usor sa-i convingi.Pacat.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s