„My name is Bogdan. I’m from Moldova” – despre educația bilingvă în familia noastră

FALS: Copilul devine confuz dacă învață două limbi în același timp.

Pe cât de îngrijorată eram 8 luni în urmă, pe atât de încântată sunt acum când văd evoluția fiului meu la capitolul limba engleză. O înțelege, diferențiază limba română de engleză (!) și deja reușește să-și facă prieteni noi, comunicând cu ei în ambele limbi.

Neliniștea mi-a pornit din două motive: 1. pentru că atunci când am ajuns în Irlanda, Bogdan încă nu vorbea în nicio limbă (doar 5-6 cuvinte stâlcite în română) și 2. citind și ascultând păreri greșite prin care am fost speriată că un copil devine confuz când aude două limbi, că îi va întârzia vorbirea, că va amesteca cuvintele și astfel nu va vorbi nicio limbă corect și fluent, etc, etc. Nu că nu ar fi fost de ajuns asta, dar văzând primele reacții ale lui Bogdan când auzea limba engleză în jur, m-a cuprins spaima și mai tare. Am povestit aici cum plângea și-mi zicea „hai acasă” (asta știa foarte bine să spună).

Așa că m-am înarmat cu răbdare, timp și dedicație unui nou compartiment în viața noastră: „integrarea lingvistică” în Irlanda.

Înainte de a afla cum se numește din punct de vedere teoretic metoda practicată de noi, am stabilit o regulă de neclintit: cu părinții și rudele vorbim DOAR în limba maternă, iar cu cei din afara familiei noastre (din Irlanda) – în engleză. Tehnica se numește OPOL (one person, one language), sugerată prima dată de lingvistul francez Maurice Grammot. OPOL ajută copilul să asocieze o anumită persoană cu o anumită limbă, în acest fel nefiind creată confuzia în comunicare.

sunt-parinte-constient-468
Fotograf: Pavel Curagău

Totodată, fiind în mijlocul unei societăți vorbitoare de engleză, încercăm să-i citim de două ori mai mult în limba română pentru a-i îmbogăți vocabularul cu acele cuvinte pe care noi nu le folosim în limbajul nostru de zi cu zi. Și nu doar din dragoste de țară și patriotism, așa cum mi-a scris cineva când am mai povestit despre acest subiect aici, ci și pentru că stăpânirea unei limbi la nivelul celei materne înseamnă să reușim să fim noi înșine, să ne exteriorizăm pe deplin gândurile, trăirile, emoțiile, sentimentele, evitând inhibarea, dar și creând o legătură specială între noi, părinții și el, copilul.

Citește și: „Povestea lui Cosmin” continuă și-n Irlanda. Dăruiește-o copilului tău!

FALS: Bilingvismul întârzie vorbirea.

Eu am început să vorbesc la 3 ani, până atunci părinții mei ducându-mă la toți doctorii posibili cu diferite temeri. Slavă Domnului, acum nu-mi mai tace gura. Mai cunosc alt exemplu: un om foarte inteligent, cult și ajuns azi de succes a început să vorbească la 4 ani. Și eu, și această persoană am fost înconjurați doar de limba română. Deci nu se pune pe seama bilingvismului întârzierea vorbirii. Copiii sunt individuali, se dezvoltă diferit și niciodată X nu seamănă cu Y. Diferiți, dar egali.

În viziunea mea, educația bilingvă este un mare cadou pe care îl putem oferi copiilor noștri și nu mă refer la bilingvismul dezvoltat în imigrare, ci și la lecțiile de limbi străine organizate acasă, în familie, până a merge la școală.

Citește și: Copilul meu poartă hainele vecinilor. Și ce? // Invitație la un EXPERIMENT

Și asta pentru că beneficiile educației bilingve sunt nenumărate:

  • Dezvoltă creativitatea, imaginația, gândirea originală, jonglând cu 2 vocabulare, din 2 limbi;
  • Memoria și gândirea logică sunt mai „ascuțite”, copilul având o înțelegere mai bună a limbajului și reușind să facă diferența între cuvinte;
  • Cultura generală mai bogată. Bilingvismul înseamnă și oportunitatea de a face parte din culturi diferite. Copilul înțelege mai ușor valorile și principiile a cel puțin 2 țări, 2 popoare, 2 societăți diferite și va aprecia diferența dintre ele.
  • Oho câte avantaje ale bilingvismului mai pot fi enumerate. Eu le-am ales pe cele pe care le-am observat la Bogdan, deocamdată.

Pe parcurs poate vom încerca să-l învățăm și limba rusă, fiind un mare privilegiu că noi o cunoaștem de acasă încă. Poliglotului îi sunt deschise mai multe uși, mai multe posibilități (incluzându-le pe cele financiare), un viitor mai interesant.

Voi ce părere aveți despre educația bilingvă? Ce beneficii ați adăuga ori, din contră, poate găsiți careva dezavantaje? Vă invit să vă scrieți părerea în secțiunea comentarii de mai jos.

Dacă ai un prieten care crezi că ar vrea să citească despre integrarea unei familii cu copil în Irlanda, arată-i acest articol. Eu voi mai povesti și aici, pe blog, dar și pe pagina de Facebook: Mama în .IE

Facebook: Mama în .IE
Facebook: Mama în .IE

 

Advertisements

9 thoughts on “„My name is Bogdan. I’m from Moldova” – despre educația bilingvă în familia noastră

  1. In 2 luni se va naste primul nostru baietel, care va fi crescut intr-un mediu cu expunere la 4 limbi straine: romana, ceha, engleza, germana. Vom vedea ce va iesi de aici! :-)) Noi suntem putin ingrijorati, dar inca optimisti! 🙂

    Like

    1. Imaginați-vă doar ce viitor interesant îl așteaptă. În plus, pe lângă partea culturală și nivelul de IQ, gândiți-vă și câte uși i se va deschide, din punct de vedere financiar vorbind.
      Felicitări!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s