Copilul meu poartă hainele vecinilor. Și ce? // Invitație la un EXPERIMENT

Mi-a sărit capacul atunci când am vrut să dăruiesc niște haine de-ale lui Bogdan unui alt băiat, mai mic decât fiul meu. „Ei. Da cum să poarte copilul meu hainele voastre? Da noi avem bani să ni le cumpărăm singuri. Nu-mi place să ne îmbrăcăm în second-hand.” – mi-a spus tatăl copilului atunci când mi-a refuzat gestul.  Nu, nu m-am supărat deloc că nu a acceptat hainele, dar explicația lor.

Din toată garderoba lui Bogdan, noi am cumpărat maximum 10% și asta înseamnă câteva perechi de chiloți și încălțăminte. În rest, are hăinuțe purtate de mine când eram copilă, pantaloni scurți de când Andrei avea 2 ani, hainele primite de la vecini, de la verișori ori cadouri de la prieteni. Niciodată nu mi-a fost rușine că băiatul meu poartă hainele altor copii, chiar de … vezi tu, Doamne, nu mai sunt la modă.

Ce vrem să transmitem copiilor noștri? Că haina îl face pe om sau invers? Cum le explicăm frumusețea omului: prin învelișul corpului sau după armonia sufletului și bunătatea inimii? Că fericirea vine dintr-o haină nouă ori o carte, țară, descoperire nouă?

Am ajuns să trăim într-un prezent influențat de un fals concept despre modă, promovat intens de către industria de consum. Avem valori și principii poluate de haine. Și nu mă refer doar la calitatea materialului din ce sunt confecționate toate articolele vestimentare, ci la cantitatea exagerată a acestora.

Cu toții purtăm haine. Dincolo de motivele evidente: protecție de soare, frig, vânt, de ce avem nevoie de ele? Unele statistici demonstrează că nu purtăm decât 20% din toate hainele avute în dulap. Țin să dau crezare statisticilor, fiind suficient să mă uit în imediata mea apropiere.

Se aruncă sute de euro pe haine: ba că e de brand renumit, ba că „a mea e kitch, dar asta-i originală”, ba că „da cum să mă duc la 2 nunți cu aceeași rochie? Ce-o să zică lumea”? Bineînțeles că-mi dau seama de unde vine setea asta de „haine la modă”, cunoscând foarte bine situația financiară a Moldovei, restricțiile din vremea sovietică ș.a. Apar depresii cauzate de lipsa hainelor, multe persoane fiind învățate să-și alunge tristețea sau să-și încarce bateriile cumpărând o nouă … ați ghicit: haină. Și dacă acea bucată de material e prea scumpă ori, pur și simplu, nu avem suficienți bani pentru a o cumpăra, ce facem? Dezamăgirile vin în lanț.

Experimentul #10lunifarahainenoi

Pe final, vă propun o provocare pentru noi, adulții: „10 luni fara haine noi”. Că până la urmă educația copiilor noștri o dăm prin propriul exemplu. Haideți să nu cumpărăm haine timp de 10 luni, investind în schimb în călătorii, cărți sau evenimente de calitate (atenție! Nu mă refer la nunți). Să le vorbim copiilor noștri despre iubirea din inimă, căldura din suflet, puterea gândirii pozitive, toleranță. Ori dacă nu călătorim, nu vrem cărți sau nu știm la ce evenimente să mergem, atunci să punem banii într-o pușculiță ori de câte ori suntem tentați să cumpărăm o haină. Vă asigur că o economie enormă vom face. Eu dau start acestui experiment azi, din clipa când am publicat acest text. Voi vă decideți când.

Cine e cu mine? Cine mai vrea să călătorim în haine vechi?

Folosim hashtag-ul #10lunifarahainenoi pentru a crea o comunitate a corpurilor fericite ce nu-și găsesc fericirea doar în haine noi.

Ne vedem pe Facebook: Mama în .IE

Facebook: Mama în .IE
Facebook:

 

Advertisements

3 thoughts on “Copilul meu poartă hainele vecinilor. Și ce? // Invitație la un EXPERIMENT

  1. Eu unul obișnuiesc să pot hainele de zi cu zi până arată semne evidente de uzură, indiferent de părerea celor din jur. Și asta poate fix din motivul situației financiare pe care am avut-o o perioadă bună de timp. În prezent mi-aș putea cumpăra haine de la branduri mari in fiecare lună, dar dacă verific dulapul pot constata că nu am nici măcar una din această categorie. Pentru că, dincolo de numele de pe etichetă, la purtarea unei haine mai contează și atitudinea. Asta find întărită de faptul că am întâlnit oameni care învârt milioane de euro și care în ținuta de zi cu zi au blugi și tricouri.
    Sunt cu totul de acord cu ce scrii in articol.
    Ps: cred că dacă ajung să caut prin dulapul de haine al mamei, găsesc cel puțin 2 haine de aloe mele din urmă cu 15-20 de ani.

    Liked by 1 person

    1. Am citit undeva și-mi place să dau mai departe: „Nu-l educa pe copilul tău să fie bogat. Educă-l să fie fericit. Astfel încât atunci când crește să cunoască valoarea lucrurilor și nu prețul lor!

      Mult succes, Lucian în tot ce faci. Oameni ca tine ajung mari 🙂

      Liked by 2 people

  2. Si eu ii imbrac pe copiii mei in haine purtate de altii, fie de copiii prietenilor nostri,fie chiar din magazinele second- hand…in primul rand, economisesc o gramada de bani,in al doilea rand, vreau sa creasca stiind ca banul se castiga greu,dar se cheltuieste foarte usor, iar in haine- e cea mai proasta investitie.Sotul meu doar din second- hand se imbraca,exceptie lenjerie.Dupa parerea sa, banii trebuie investiti in cumparatul unei case, excursii, cursuri de perfectionare…si apropo,eu pana la 15 ani am cresut in hainele de la verisoare,vecine etc

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s