FOTO// Vă poftesc în casă nouă: Mama în .IE

Se povestește mai mult despre diminețile târzii intenționate, cu aromă de cafea și stările zen. Viață nouă, euforie și succes. Nu neagă nimeni că exemplele de reușite demonstrează că da, se poate și mai mult pe acest pământ. Ori că fericirea presupune muncă, efort și … noroc.

Ei, iată cu ultimul cuvânt nu prea sunt de acord.

La primul contact cu limba engleză, cu Dublin și cu foarte multă lume nouă în jurul lui, Bogdan a început să plângă, ascunzându-se după genunchiul meu. Eram la un centru de socializare pentru copii unde se cânta în cor „Old McDonald had a farm” când fiul meu de nici 2 ani mi-a spus prima dată: „Mama, gata! Hai la casa mea!”, referindu-se la micul nostru apartament din Chișinău. Deși toți din jur mi-au declarat ferm convinși că pentru copii adaptarea este cea mai ușoară, Bogdan mi-a arătat contrariul. Primele 2 săptămâni a dormit lipit de mine și-mi tot repeta că vrea în Moldova. Din fericire, primele 2 săptămâni au fost și unicele cu această stare, deși îl simt că și acum, peste 6 luni, duce dorul de verișori, bunici și prietenii de acasă. Mi-a luat ceva timp să înțeleg că nu am cum să îi înlocuiesc și că pe umerii mei stă sarcina de a-i găsi un alt cerc de socializare în noua țară. Fără noroc, ci comunicând 🙂

Ori noroc n-am avut nici când mi-am fript cotul în bucătăria restaurantului unde lucram. Din neatenție, desigur. Tata socru mai râde de astfel de momente: „Cum se numește asta? Gură-cască.” Nu îl contrazic, deși am dreptul la scuza că nu am mai lucrat în bucătării specializate și lângă un așa cuptor mare (de pizza). De ce să mint că nu am plâns? Oho cât încă!

Citește și: Din Irlanda, Ilona Vatamaniuc: „Aș vrea să funcționeze legile în Moldova așa cum funcționează aici”/2

Rușine să-mi fie dacă voi încerca să mă plâng că ne este greu. Exemplul generației care a imigrat ascunsă în covoare, în roata de rezervă a camioanelor sau cu acte false, fugind prin păduri mă obligă să fiu recunoscătoare pentru ce am azi. Și tot ei mă inspiră să nu mă ascund după pozele perfecte de pe Facebook și să plâng ori de câte ori simt nevoia. De fapt, mai dur spus, asta ajută să ne păstrăm identitatea, în orice țară nouă am imigra.

Cu acest gând bun și călător vă zic bine ați revenit pe blogul meu. Până acum v-am povestit despre activitățile extra-concediu de maternitate, iar de-acu încolo voi scrie despre integrarea unei familii cu copil în Irlanda (da, e un pic diferită experiență noastră decât a unui cuplu fără copii).

Sper și să vă placă, dar și să reușesc să vă provoc la discuții. Am creat pentru asta și o pagină de Facebook: Mama în .IE. Ne vedem și acolo!

cropped-mama-c3aen-ie-natalia-luncac899-ionel2.png
Facebook: Mama în .IE

Iar dacă știi mai multe mame îndrăgostite de ie și stabilite cu traiul în .IE (Irlanda), arată-i acest blog. Mi-ar plăcea să ne adunăm cât mai multe mame care împărtășesc aceleași valori.

Hashtag: #mamainieblog

Pe final v-arăt câteva fotografii semnate de draga mea prietenă Alina Josan, cea care m-a ajutat ca noul concept al blogului meu să prindă culoare.

Féach leat go luath! (Pe curând!) – cum zice irlandezu’ 🙂

Natalia doarme

Mama in .IE 1

Mama in .IE 2

Design fără titlu (2)

Citește și: De ce să mint că nu am plâns? Oho cât încă!

7 thoughts on “FOTO// Vă poftesc în casă nouă: Mama în .IE

  1. Tare faină denumirea și scrii la fel de fain. Sper că vei reuși să aduni cât mai multe cititoare îndrăgostite de ie. Eu sunt deja fana ta fidelă 🙂

    Liked by 1 person

    1. Ami aduc aminte cum am ajuns eu la Italia. Eram cu mai multe femei si neau transporat intrun tir frigorific. O prietena si-a perdut un deget din cauza degerarii. Amintiri groaznice.
      Nu stiu cine esti draga Natalia dar imi place ca respecti oamenii datorita carora azi aveti dreptul si voi sa plecati in lumea mare. Esti un exemplu pentru fetele mele. Cred ca sunteti de aceiasi varsta.Sper sati placa la Irlanda.

      Liked by 1 person

  2. Natalita draga un om superb shi puternic.
    Asta e un capitol nou al vieții voastre kare peste mulți ani o sa va aduceți aminte ku drag.
    Asta va face o familie puternika shi unita( kare shtiu bine ka sunteti deja)
    Toți am trekut prin klipe frumoase shi mai puțin frumoase kand am emigrat an țara respectiva Irlanda. Dar una pot sa spun peste 16 ani, nu regret nici un minut. A meritat!!!!
    Clar ka Doru de kasa shi rude nimeni nu poate sa al anlokueasca.
    Multă bafta Draga mea.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s